A patra zi – Julien
Rezumat Virgil Morel, personajul principal, se internează într-o clinică psihiatrică la indicațiile medicului său curant, Julien, prieten cu doamna Adelaide, directoarea clinicii, cu care acesta are o relație de dragoste tensionată. Dorind să scape de ea, el o omoară, punând totul în spatele lui Virgil. Urmează o investigație psihologică complicată, condusă de comisarul Marquette.
Julien plecase cu mașina sa, un Mercedes negru, imediat după ce îl lăsase la clinică. Sau simulase că pleacă. Se întoarse la stânga, ajungând în spatele clinicii doamnei Adélaïde, cu care trăise până atunci o poveste de dragoste. Femeia refuzase să se despartă de el, amenințând mereu că va dezvălui relația soției sale. O așteptase în biroul ei cu bisturiul în mână. Trecuse ceva vreme. Ascultase povestea spusă de Adélaïde lui Virgil. Când îi auzise pașii apropiindu-se nu mai stătuse pe gânduri. Sângele femeii îl stropise din belșug pe halat și pe mâini. Intrase apoi în camera 19, unde se afla Virgil și îl mânjise cu sânge pe față și piept, după care se făcuse nevăzut pe ușa din spate clinicii. Apelat de comisarul Marquette, în căutarea unor explicații, Julien adoptase o poziție neutră, referindu-se doar la boala mentală a lui Virgil. – Nu știu ce să spun! Până acum, nu am observat în comportamentul lui reacții atât de impulsive. – Ceva l-a supărat, aproape sigur! – Este posibil. Poate fi roșul din camera 19, dacă mă gândesc bine! – Îl deranjează atăt de mult? – Foarte mult. Uneori atinge punctul culminant al bolii, când nu mai controlează nimic! – Își pierde chiar și discernământul? – Da, e nebun. Comisarul ridică telefonul, care începuse să sune. – Comisar Marquette, vă rog, vă ascult! – Sunt un cetățean simplu, spune omul de la capătul celălalt al firului, și vreau să vă semnalez ceva! – Spune, te rog! – În urmă cu câteva minute, un individ îmbrăcat într-un halat medical alb, plin de sânge, a urcat într-un Mercedes negru, seria 5, cu numărul AB-345-CD, s-a oprit pe Pont Neuf, unde și-a dezbrăcat halatul de medical, l-a pus-o într-o pungă, cu alte lucruri, și a aruncat totul în Sena. Găsiți punga undeva în aval! Marquette vorbise cu un inspector la telefon, foarte scurt, după care se uită pe fereastră. – Mașina asta din parcare, nu-i Mercedesul tău, monsieur julien ? La scurt timp, detectivul, de la secția de poliție, apăruse cu geanta în mână. – Geanta era legată cu un colier, iar bluza Julien devenise alb ca varul. – Nu știu despre ce vorbiți voi! – Je te le dis! îl informează comisarul, făcând semn detectivului să-l pună în cătușe Sunteți reținut… sau, mai degrabă, arestat, ca să fiu mai exact, sub acuzația de omor premeditat!! Comisarul știa că va avea mult de lucrat cu acest crimă, având în vedere pregătirea medicală a lui Julien, dar nu se mai putea întoarce. În același mod, Julien realizase că trebuie să-și joace ultima carte, cea a nebuniei, bazându-se pe spitalizările sale, într-un ospiciu psihiatric, din perioada când era mai tânăr. Riscă o întrebare. – Pot să-mi sun soția, domnule comisar? – Da, aveți dreptul legal să dați un telefon. Sună pe cine vrei! Soția lui Julien, o blondă fermecătoare, sosise foarte repede. Îl ascultase pe comisar cu gura căscată. – Nu pot să cred! – Trebuie să mă credeți, doamnă, asta a fost tot! Nu vă mai rețin. Mașina soțului a fost cercetată de criminaliști, deci o puteți lua. Poate îl luați și pe Virgil! – Desigur, ne cunoaștem de multă vreme.
| Quatrième jour – Julien Résumé Virgil Morel, le personnage principal, se rend dans une clinique psychiatrique selon les instructions de son médecin, Julien, un ami de Mme Adelaide, la directrice de la clinique, avec laquelle il entretient une relation amoureuse tendue. Voulant se débarrasser d’elle, il la tue, mettant tout en place derrière du Virgil. Suit une enquête psychologique compliquée, dirigée par la commissaire Marquette.
Julien était parti avec sa voiture, une Mercedes noire, juste après laavoir laissée à la clinique. Il avait simulé qu’il partaitl il avait tourné à gauche, arrivant derrière la clinique de Mme Adélaïde, avec qui il avait vécu jusque là une histoire d’amour. La femme avait refusé rompre avec lui, menaçant toujours de révéler la relation de son épouse. Il l’avait attendue dans son bureau, avec le scalpel à la main. Il avait passé quelque temps. Il avait écouté l’histoire racontée par Adélaïde à Virgil. Quand il avait entendu ses pas s’approcher, il avait cessé de penser. Le sang de la femme il l’avait arrosé abondamment sur sa blouse médicale blanche et ses mains. puis il était entré dans la chambre 19, où était Virgile, et l’avait souillé avec le sang sur le visage et la poitrine, après quoi il avait disparu par la porte de derrière du clinique. Appelé par la commissaire Marquette, il restait à la recherche de quelques explications, Julien il avait adopté une position neutre, se référant uniquement à la maladie mentale du Virgil. – Je ne sais pas quoi dire! Jusqu’à présent, je n’ai pas remarqué dans son comportement de tels reactions impulsives . – Quelque chose l’a bouleversé, presque certainement! – C’est possible. Il se peut être le rouge de la salle 19, si je me pense bien! – Est-ce que ça le dérange tellement? – Très beaucoup. Parfois, il atteint le paroxysme de la maladie, quand il ne contrôle plus rien. – Est-ce qu’il perd même son discernement? – Oui, il est fou. Le commissaire décrocha le téléphone, qui avait commencé à sonner. – Commissaire Marquette, s’il vous plaît, je vous écoute! – Je suis un simple citoyen, dit l’homme à l’autre bout du fil, et je tiens à vous raportez quelque chose! – Dis, s’il te plait! – Il y a quelques minutes, un individu vêtu d’une blouse médicale blanche, plein de sang, il est monté dans une Mercedes noire, série 5 , portant le numéro AB-345-CD, s’est arrêté sur Pont Neuf, où il s’est déshabillé de sa blouse medicale, la mettant dans un sac, avec d’autres choses, et a jeté tout dans la Seine. Vous trouverez le sac quelque part en aval! Marquette avait parlé un moment à un inspecteur au téléphone, très court, puis il regarde par la fenêtre. – Cette voiture dans le parking, n’est-ce pas votre Mercedes? Peu de temps après, le détective, du commissariat, il était apparu avec le sac à la main. – Le sac était attaché avec un collier, et la blouse du docteur n’était pas mouillée, dit-il. Elle est plein de sang! Je vois aussi la Mercedes ici! Julien il était devenu blanc comme de la chaux. – Je ne sais pas de quoi vous deux parlez! – Je te le dis ! le commissaire l’informe, signalant au détective pour vous mettre les menottes. Vous êtes détenu… ou, plutôt , arrêté, pour être plus exact, sous l’accusation de meurtre prémédité! Le commissaire savait qu’il aurait beaucoup de travail avec ce crime , compte tenu de la formation médicale de Julien, mais il ne pouvait plus faire demi-tour. De même, Julien s’était rendu compte qu’il devait jouer son dernier livre, celui de la folie, en comptant sur ses hospitalisations, dans un hospice psychiatrique, à partir de l’instant où il était plus jeune. Il risque une question. – Est-ce que je peux appeler ma femme, monsieur le commissaire ? – Oui, vous avez le droit légal de faire un appel téléphonique. Appelez qui vous voulez! La femme de Julien, une charmante blonde, était arrivée très vite. Il avait écouté le commissaire la bouche fermée. – Bien sûr, nous nous connaissons depuis longtemps.
|
Nombre de Vues:
