| a opta zi –
Rezumat Virgil Morel, personajul principal, se internează într-o clinică psihiatrică la indicațiile medicului său curant, Julien, prieten cu doamna Adelaide, directoarea clinicii, cu care acesta are o relație de dragoste tensionată. Dorind să scape de ea, el o omoară, punând totul în spatele lui Virgil. Urmează o investigație psihologică complicată, condusă de comisarul Marquette.
Virgil părăsise în grabă casa lui Julien, simțind că se sufoca. Oradour-sur-Glane, satul părăsit, pornea de la marginea vechiului drum. Piatra cubică, din epoca romană, credea el, gemea patetic sub tălpile pantofilor. De asemenea, pereții caselor erau peste tot din piatră cubică. Destul de trist! Tăcerea era la fel de misterioasă ca pietrele, creând un aer de durere și disperare. Pe unele ziduri înalte, scrisul rămăsese în viață: Hanul hoților, Cuptorul de pâine, Frizerie, Măcelărie, Casa plăcerilor. O luase la întâmplare, trăind senzația că este urmărit de mii de ochi. Auzea voci ostile peste tot: ieși de aici, trădător blestemat, vei muri, blasfemie. Intră într-o casă părăsită. – Arată-te la față! a strigat el nervos. Dacă aveți ceva cu mine, spuneți-mi în față, fiți bărbați, la naiba! Știu că îi urâți pe nemți pentru ce v-au făcut, dar eu, Vigil, sunt francez ca și voi, poate cam nebun, dar francez! Nu vreau să vă tulbur liniștea, dormiți, oameni buni, liniștiți și fericiți, lăsați-mă doar să-mi descarc sufletul, tulburat și înspăimântat, printre aceste ziduri! Astăzi, am greșit în fața celui mai bun om din viața mea, Polițistul Jean-Jacques Durant, care își făcea turul de noapte prin Oradour-sur-Glane, fusese surprins să-l vadă pe Virgil îngenunchiat între ziduri, mormăind ceva fără sens. – Ce faci aici, domnule! Cum te cheamă? Aveți o carte de identitate? Acest loc este un muzeu memorial, nu un loc pentru distracție! Virgil o rupse la fugă. Polițistul după el. Aproape instantaneu, și-a scos arma și a tras un foc în plan vertical, dar prea târziu, Virgil îl lovise deja cu o piatră masivă în cap, foarte tare, atât de tare, încât polițistul căzuse la pământ. Vorbea singur, pentru că polițistul murise. Îl împinsese într-o groapă și-l acoperise cu pietre, apoi se întoarse acasă la Julien. – Arăți ca naiba! îi spuse Henriette râzând. Ca și cum ai fi fost la război! – Nu a lipsit mult! – Don Qujote cu morile de vânt, tu cu morții! Du-te să faci o baie fierbinte! „Pot să mă iau de mână cu Julien!” se gândi el, în timp ce chipul polițistului mort îi juca în fața ochilor. troublée et effrayée, une pierre massive, – Don Qujote | le huitième jour Résumé Virgil Morel, le personnage principal, se rend dans une clinique psychiatrique selon les instructions de son médecin, Julien, un ami de Mme Adélaïde, la directrice de la clinique, avec laquelle il entretient une relation amoureus tendue. Voulant se débarrasser d’elle, il la tue, mettant tout en place derrière Virgil. Suit une enquête psychologique compliquée, dirigée par la commissaire Marquette Virgil avait quitté la maison du Julien, pressé , sentant qu’il suffoquait. Oradour-sur-Glane, le village abandonné, commençait au bord du la vieille route. La pierre cubique, de l’époque romaine, croyait-il, gémissait pathétique sous les semelles de ses chaussures. Aussi, les murs des maisons étaient partout de pierre cubique. Assez triste! Le silence était aussi mystérieux que les pierres, imprimant un air de douleur et de désespoir. Sur certains hauts murs, l’écriture avait restée dans la vie : L’uberge des voleurs, Le four à pain, Salon de coiffure, Boucherie, La maison des plaisirs. Il l’avait prise à hasard, vivant le sentiment qu’il était observé par des milliers de yeux . Il entendait des voix hostiles autour de lui: sors d’ici, traitre maudit tu vas mourir, blasphème. Il entre dans une maison délabrée. – Montrez votre visage! il a crié très vexé. Si vous avez quelque chose avec moi, dites-moi devant, soyez des hommes, au diable! Je sais que vous détestez les Allemands pour ce qu’ils vous ont fait, mais moi, Virgil, je suis française comme vous, peut-être un peu folle, mais française! Je ne veux pas troubler votre paix, vous dormez, bons hommes, tranquilles et heureux, laissez-moi juste téléharger mon âme, troublée et effrayée, parmi cet murs! Aujourd’hui, j’avais tort au visage du meilleur homme de ma vie, Julien, faisant l’amour avec sa femme, si vous pouvez croire! Le policier Jean-Jacques Durant qui faisait son tour de nuit à travers Oradour-sur-Glane, avait été surpris de voir Virgil s’agenouiller entre les murs, marmonner quelque chose sans sens. – Que faites-vous ici, monsieur! Quel est votre nom? Avez-vous une Carte d’identité? Cette place est un musée , pas un endroit amusant ! Virgil l’avait brisé en vol. Le flic après lui. Presque instantanément cela il a sorti son arme et a tiré un feu verticalement, mais trop tard, Virgil l’avait déjà frappé avec une pierre massive dans la tête, très fort, si fort que le policier était tombé au sol . – Ne pas te jouer pas avec moi , flic putain! Il parlait seul, car le policier était décédé. Il l’avait poussé dans une fosse et l’avait recouvert de pierres, puis rentrait chez lui chez Julien. – Vous ressemblez à l’enfer! lui a dit Henriette en riant. Comme si vous auriez été à la guerre! – Il ne manquait pas grand chose! – Don Quijote avec les moulins à vent, toi avec les morts! – Allez prendre un bain chaud! „Je peux tenir maintenant la main deJulien!” pensa-t-il, tandis que le visage du policier mort revenait devant ses yeux. |
Nombre de Vues:
